Despre fericire cu capra vecinului


In articolul „Dovedit științific: Nu contează cu adevărat ce avem – contează dacă avem mai mult decât vecinul nostru” din Capital, care prezinta studii sociologice recente aflam ca:

1. nu devenim mai fericiți după ce atingem un anume prag de venituri. Citez:

În vreme ce bogații sunt în mod obișnuit mai fericiți decât săracii, fericirea suplimentară generată de venituri suplimentare nu mai e atât de mare dacă persoana respectivă a trecut deja de pragul sărăciei. Motivul, spune Richard Easterlin (University of Southern California), citat de revista Time, e “ciclul hedonic“: ne obișnuim să fim bogați al naibii de repede – în plus, comparăm ceea ce avem cu ceea ce au alții, nu cu ceea ce aveam noi înainte de a fi înstăriți.

2. nu contează cu adevărat ce avem – contează dacă avem mai mult decât vecinul nostru

Nevoia de a nu ne lăsa mai prejos decât ceilalți e adânc înfiptă în creierul nostru multumită faptului că suntem, la origini, niște ființe care trăiesc “în haită“, mai spune Easterlin.

Cu toate ca a avea nu e neaparat acelasi lucru cu a achizitiona / a cumpara, exista o legatura directa intre cele doua: averea este pusa in evidenta prin posesiuni, prin achizitii. Practic dorinta de a avea si de o arata altora inconjurandu-ne de tot felul de lucruri (opulenta) este un automatism inscris in genele noastre, care ne transforma in rotite in mecanismul consumului. Sunt factori de baza care au dus la crearea societatii consumiste actuale.

Mai zice articolul ca pentru evaluarea fericirii s-au inclocuit indicii clasici de tip PIB (produs intern brut) sau indicele dezvoltarii umane (HDI) cu unul nou: indexul Happy Planet (HPI), care priveste fericirea intr-un context mai larg, din perspectiva resurseror naturale utilizate pentru atingerea fericirii unei natiuni ca si stil/standard de viata si din prisma reciprocitatii: realizarea fericirii propriei natiuni sa nu se faca in detrimentul altora.

HPI se bazează pe principii utilitariste – precum acela că cei mai mulți dintre oameni vor să aibă vieți lungi și împlinite, iar țările cele mai bune sunt cele care reușesc să asigure asta fără să împiedice oamenii din alte țări să facă același lucru: e vorba, de fapt, de așa-numitul “ecological footprint per capita“, care încearcă să măsoare cantitatea de resurse naturale necesare pentru a susține stilul de viață din acea țară. O țară care consuma mai mult decât are o face, implicit, folosind resursele altor țări; în plus, e de presupus că afectează iremediabil mediul.

Aceste concepte pun intr-0 lumina noua intelegerea actuala despre bunastare si fericire in societatile occidentale, impunand cu timpul schimbari macroeconomice, schimbari in ceea ce priveste importul/exportul de resurse, anumite sectoare ale productiei industiale dar si modificarea practicilor de consum.

Mai multe detalii in articolul original.

Anunțuri

Despre Ovidiu

Un (in)formator de opinie https://consumatinromania.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în Societate de consum și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-ti părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s